Mobilitatea rurală se confruntă cu multe provocări diferite

Mobilitatea rurală se confruntă cu multe provocări diferite.

Scopul conectării zonelor urbane subpopulate și împrăștiate și de a le lega de orașele mai mari trebuie să se confrunte cu problema depopulării zonelor rurale, ceea ce înseamnă mai puțini utilizatori pentru transport.

O altă problemă este legată de un sistem rutier slab, care nu poate lega nodurile rețelei de transport
într-un mod optim.

Aceste două probleme conduc la rute de transport mai lungi și la durate de călătorie mai lungi, ceea ce înseamnă că transportul privat poate fi preferat față de cel public.

Acest lucru poate fi, de asemenea, legat de condițiile geografice dificile pentru transporturi și de necesitatea de a exclude unele dintre ele.

Spre exemplu este dificilă planificarea unui sistem de cale ferată într-o zonă foarte deluroasă sau muntoasă.

Aceste două provocări pot fi soluționate parțial prin utilizarea mobilității partajate și la cerere, atât din partea organizațiilor publice, cât și a celor private.

Însă această posibilitate este frânată de un interes scăzut
de a investi în zonele rurale, din cauza unor venituri posibile mai mici.

O altă provocare, legată mai mult de proiectul Mobirural, este diferența între modul de lucru din diferite țări.

Diferite țări înseamnă legi și reglementări diferite și necesitatea de a face un efort pentru a se adapta la astfel de măsuri.

De asemenea, însăși definiția „ruralului” poate fi diferită între țările partenere: în unele țări zonele rurale au mai mult sau mai puțin de 80 de locuitori pe kilometru pătrat, în timp ce într-o altă regiune mediul rural definește o zonă cu 20 de locuitori pe kilometru pătrat.

Acest lucru duce la condiții foarte diferite care trebuie abordate și, prin urmare, soluțiile trebuie să fie adaptabile și variate.